Ionel Ganea s-a rupt de fotbal, fenomen în care spune că este multă „vagabonțeală”, s-a mutat la țără, lângă Făgărașul natal, crește găini de rasă, orătănii de toate felurile, oi și capre. După divorț, fostul golgheter s-a recăsătorit și își petrece timpul alături de nepot și de fiica cea mică. ProSport l-a vizitat la Gura Văii, un sat aflat fix în inima țării.
La Gura Văii, 16 kilometri de Făgăraș, un sat în miezul țării, la poalele munților, departe de febra și orgoliile fotbalului românesc, Ionel Ganea (49 ani) pare că și-a găsit liniștea. După ce a trecut printr-un divorț destul de vocal, „Ganezu’” s-a stabilit pe meleagurile natale, și-a refăcut viața alături de Monica, medic stomatolog și, dezamăgit după ultima experiență în antrenorat, la Dunărea Călărași, fostul atacant al echipei naționale s-a întors în Făgăraș.
Într-o zi de Sâmbătă, ProSport l-a găsit pe golgheterul României din sezonul 1998- 1999 alături de soție, nepotul său din partea fiicei mari, David Mihai și de fata actualei sale partenere de viață, Ioana Maria. În acest tablou și-au mai găsit locul și doi pomeranieni energici, labradorul „Inimioară” și „mascatul” Athos, un ciobănesc belgian (Malinois).
Ardent în discurs când, în fotbalul românesc, clocotește vreo dezbatere, Ganea, care s-a retras la poalele munților, are grijă de miniferma sa din Gura Văii, acolo unde, pe lângă câinii de companie, crește capre, oi și păsări, de la găini de rasă și până la curcani. „Totul pentru consumul propriu”.
„Viața mea e liniștită, mulțumesc lui Dumnezeu. Suntem bine, familia, copiii. Și asta contează cel mai mult. Am liniște, intimitate, peisajul e frumos, totul e natural ”, spune Ionel Ganea, într-un dialog la pas, pe ulița din Gura Văii, locul în care casele ascund, în spatele zidurilor colorate și porților mari, de lemn, gospodăriile riveranilor.
După câțiva pași pe dalele strâmbe care căptușesc un drum de pământ bătătorit și blestemat de localnici după fiecare ploaie, fostul internațional evadează din zimții interviului și socializează cu unul dintre vecini. Un domn între vârste aflat în ritualul zilei de sâmbătă. „Bunicule, să trăiești! Ți-am zis să vii cu fata la pețit, te-am sunat, nu ai venit cu nepoata”.
„Păi să sunăm popa”, parează, mucalit, bărbatul. Apoi, cu pașii omului harnic, trage după el, în spatele porții, o pereche de cizme de cauciuc fără de care viața sub norii din Gura Văii ar fi imposibilă.
Casa o am de vreo 20 și ceva de ani. Acum mai stau și în oraș (n.r. la Făgăraș) cu soția, cu familia actuală, însă vin zilnic aici”, Ionel Ganea, fost internațional.
Casa lui Ionel Ganea este așezată după un pod de piatră, pe gingia unui pârâu molcom care, primăvara, atunci când zăpada de pe versanți se scurge în șiroaie, pe văi, se înfoaie și roade, în goană, din maluri.
În spatele casei, care apare dintr-un film modern, altfel decât originea satului tradițional săsesc, antrenorul își prezintă, mândru, miniferma.
O pasiune, așa cum spune. „Mai am și eu o găină, două acolo, de ouă”. „O găină, două”, dar nu orice fel de orătanie. Ganea se mândrește că are găini de rasă. Araucana și Australorp. Fac ouă verzi, ca de rață, cu un conținul redus de colesterol, aproape de zero. Prezentarea, parcă ruptă din fotogramele emisiunii „Viața Satului” este făcută, ca la carte, de bărbatul dur care, în trecut, rupea plasele adversarilor. Mărturie? O cutie de ouă parcă vopsite. Suvenir, „fără colesterol”, adunat de prin hambare: „Mai luăm de la unu, de la altu’, mai facem schimb, mai dăm un ou, primim o găină”.
Am patru mioare, trei fătate și două căprițe, doi berbecuți sunt de la ele, două ieduțe și un țăp. Rasa Țurcană. Nu vreau să mă extind, că mă cert cu Gigi (n.r. Gigi Becali) și o să le ia, intru în necaz cu el”, povestește și glumește Ganezu’.
Cât despre fotbal? Cariera de antrenor a lui Ganea, cel care a pregătit, în trecut, pe Voluntari, Universitatea Cluj, Timișoara, Rapid sau Dinamo II, pare lăsată într-o mai lungă așteptare. Ultima experiență, de la Dunărea Călărași, i-a lăsat un gust amar fostului atacant care a trimis Anglia acasă la Euro 2000, după ce executat magistral, fără trac, penalty-ul obținut de România în ultimele fragmente ale partidei. Acesta spune că nu vrea să mai audă de compromisul de a antrena fotbaliști neplătiți. „Ce să spun, oferte am mai avut, dar le-am refuzat. Dacă situația nu e stabilă, e greu să motivezi jucătorii. Nu poți să-i capacitezi din punct de vedere fizic și mental, să fie 100% la antrenamente. Asta este realitatea fotbalului românesc și, după cum vedeți, nu se vrea binele fotbaliștilor. Cluburile au beneficiat din partea statului, au făcut contracte de activitate sportivă cu 40% plătiți pe taxe și impozite, sunt foarte puține echipe care plătesc la timp și, dacă nici statul nu este interesat să-și ia banii sau să verifice lucrurile astea… . Și atunci, vedeți ce probleme sunt, îți pierzi din concentrare, din valoare și apar… apar să zicem vagabonțelile, asta e realitatea, că nu ai cum să trăiești cu aer”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER